In ultima perioada am fost solicitata foarte des pentru interventii in cazul copiilor care au intarziere in aparitia si dezvoltarea limbajului.
Ce se intampla atunci cand un copil nu vorbeste si sunt doua sau trei lumanari pe tortuletul de aniversare?
Alti adulti incearca sa linisteasca parintele ingrijorat cu fraze de genul:”E prea ocupat ca sa vorbeasca”, sau “Va vorbi atunci cand va fi pregatit”. Sau un membru al familiei ar pune aceasta intarziere in aparitia limbajului pe seama comportamentului copilului spunand: “E prea lenes sau prea incapatanat sa vorbeasca!”.
Haideti sa va spun un fapt: Vorbitul tarziu este un deficit de dezvoltare a abilitatilor.
Nu e vorba despre faptul ca, copilul nu vrea sa vorbeasca.
Este vorba despre faptul ca copilul nu poate vorbi.
Recentam citit un articol pe un site si mi s-a parut foarte interesant, de aceea l-am tradus si il voi posta aici.
Construirea imitatiei verbale la bebelusi
Imitatia este abilitatea de baza pe care cei mai multi copii care incep sa vorbeasca tarziu nu o stapanesc inca. Multor bebelusi cu intarzieri in dezvoltare, le lipsesc abilitatile de baza necesare pentru a incepe sa imite cuvinte izolate.
Ca logopezi care lucram in interventia timpurie si cu programe prescolare, “a invata imitatia verbala” este punctul de plecare in terapie. Incepem terapia prin a “urmari intentiile copilului” in timpul sedintelor si “povestirea” jocului prin cuvinte simple, in speranta ca vom impulsiona limbajul expresiv. Sfatuim parintii sa modeleze cuvintele functionale in timpul rutinei zilnice, astfel incat copilul sa inceapa sa repete acele cuvinte.
Dar acest proces nu este foarte simplu.
Ca sa ajutam copiii foarte mici cu intarzieri in dezvoltare sa invete sa vorbeasca si, in special sa imite cuvinte, trebuie sa revedem modul in care se dezvolta imitatia.
Imitatia apare foarte, foarte devreme la copiii tipici (normali) si, adesea apare fara a fi invatata. De multe ori, parintii isi invata copiii prin imitatie, fara a fi constienti de lucrul acesta. Interactiunile sociale si comunicative timpurii ale copilului constau in a se uita la mama lui si instinctiv sa copie expresiile sale faciale si vocalizarile. Mama aude incercarile copilului de a vocaliza si repeta acele sunete. Copilul raspunde prin miscari ale mainilor si ale picioarelor si vocalizeaza si mai mult. In timpul acestor priviri si “conversatii”, un sugar, de numai cateva luni, incepe un proces indelungat de imitare a unei alte persoane.
In urmatoarele sase luni de viata, acest proces evolueaza in timp ce copilul incepe sa imite actiunile parintilor cu obiectele. Parintele ii arata copilului cum sa construiasca din cuburi. Actiunile incep sa arate ca o interactiune, in momentul in care copilul incepe sa copie miscarile parintelui in jocurile sociale, cum ar fi “Gadi, gadi un’ te duci?” sau “Tii – bau”.
Contrar a ceea ce am fi crezut, invatarea imitatiei incepe cu imitarea actiunilor si nu a cuvintelor, in timpul jocului.
Chiar si dupa ce invata sa imite unele actiuni si miscari ale corpului, multi copii cu intarziere in dezvoltare limbajului nu sunt inca pregatiti sa imite cuvinte. Copilul poate avea nevoie de invatarea unor pasi intermediari pana la a fi pregatit sa imite cuvinte. Invatarea unor miscari ale gurii, a unor vocalizari timpurii cum ar fi cascatul sau stranutatul, a interjectiilor, a sunetelor scoase de animale, a unor cuvinte exclamatorii, cum ar fi “uau” ,ar trebui sa predomine sesiunile de inceput cu copiii care inca nu vorbesc.
De multe ori, parintii si terapeutii nu obtin rezultate deoarece nu lucreaza pe obiectivele corecte. Schimbarea abordarii in vederea obtinerii imitatiei in cele mai timpurii si simple forme, este punctul de plecare.
Iata 5 exemple de jocuri si jucarii pe care le puteti folosi pentru dezvoltarea imitatiei: baloane de sapun, figurine de animale, papusi, masinute, modelino sau marionete. De asemeni, puteti folosi imitatia, acasa, in timpul mai multor activitati de rutina, cum ar fi: servitul mesei, baita, imbracatul / dezbracatul, citirea unor carti etc..
Articol preluat si tradus de pe site-ul teachmetotalk.com
Ce se intampla atunci cand un copil nu vorbeste si sunt doua sau trei lumanari pe tortuletul de aniversare?
Alti adulti incearca sa linisteasca parintele ingrijorat cu fraze de genul:”E prea ocupat ca sa vorbeasca”, sau “Va vorbi atunci cand va fi pregatit”. Sau un membru al familiei ar pune aceasta intarziere in aparitia limbajului pe seama comportamentului copilului spunand: “E prea lenes sau prea incapatanat sa vorbeasca!”.
Haideti sa va spun un fapt: Vorbitul tarziu este un deficit de dezvoltare a abilitatilor.
Nu e vorba despre faptul ca, copilul nu vrea sa vorbeasca.
Este vorba despre faptul ca copilul nu poate vorbi.
Recentam citit un articol pe un site si mi s-a parut foarte interesant, de aceea l-am tradus si il voi posta aici.
Construirea imitatiei verbale la bebelusi
Imitatia este abilitatea de baza pe care cei mai multi copii care incep sa vorbeasca tarziu nu o stapanesc inca. Multor bebelusi cu intarzieri in dezvoltare, le lipsesc abilitatile de baza necesare pentru a incepe sa imite cuvinte izolate.
Ca logopezi care lucram in interventia timpurie si cu programe prescolare, “a invata imitatia verbala” este punctul de plecare in terapie. Incepem terapia prin a “urmari intentiile copilului” in timpul sedintelor si “povestirea” jocului prin cuvinte simple, in speranta ca vom impulsiona limbajul expresiv. Sfatuim parintii sa modeleze cuvintele functionale in timpul rutinei zilnice, astfel incat copilul sa inceapa sa repete acele cuvinte.
Dar acest proces nu este foarte simplu.
Ca sa ajutam copiii foarte mici cu intarzieri in dezvoltare sa invete sa vorbeasca si, in special sa imite cuvinte, trebuie sa revedem modul in care se dezvolta imitatia.
Imitatia apare foarte, foarte devreme la copiii tipici (normali) si, adesea apare fara a fi invatata. De multe ori, parintii isi invata copiii prin imitatie, fara a fi constienti de lucrul acesta. Interactiunile sociale si comunicative timpurii ale copilului constau in a se uita la mama lui si instinctiv sa copie expresiile sale faciale si vocalizarile. Mama aude incercarile copilului de a vocaliza si repeta acele sunete. Copilul raspunde prin miscari ale mainilor si ale picioarelor si vocalizeaza si mai mult. In timpul acestor priviri si “conversatii”, un sugar, de numai cateva luni, incepe un proces indelungat de imitare a unei alte persoane.
In urmatoarele sase luni de viata, acest proces evolueaza in timp ce copilul incepe sa imite actiunile parintilor cu obiectele. Parintele ii arata copilului cum sa construiasca din cuburi. Actiunile incep sa arate ca o interactiune, in momentul in care copilul incepe sa copie miscarile parintelui in jocurile sociale, cum ar fi “Gadi, gadi un’ te duci?” sau “Tii – bau”.
Contrar a ceea ce am fi crezut, invatarea imitatiei incepe cu imitarea actiunilor si nu a cuvintelor, in timpul jocului.
Chiar si dupa ce invata sa imite unele actiuni si miscari ale corpului, multi copii cu intarziere in dezvoltare limbajului nu sunt inca pregatiti sa imite cuvinte. Copilul poate avea nevoie de invatarea unor pasi intermediari pana la a fi pregatit sa imite cuvinte. Invatarea unor miscari ale gurii, a unor vocalizari timpurii cum ar fi cascatul sau stranutatul, a interjectiilor, a sunetelor scoase de animale, a unor cuvinte exclamatorii, cum ar fi “uau” ,ar trebui sa predomine sesiunile de inceput cu copiii care inca nu vorbesc.
De multe ori, parintii si terapeutii nu obtin rezultate deoarece nu lucreaza pe obiectivele corecte. Schimbarea abordarii in vederea obtinerii imitatiei in cele mai timpurii si simple forme, este punctul de plecare.
Iata 5 exemple de jocuri si jucarii pe care le puteti folosi pentru dezvoltarea imitatiei: baloane de sapun, figurine de animale, papusi, masinute, modelino sau marionete. De asemeni, puteti folosi imitatia, acasa, in timpul mai multor activitati de rutina, cum ar fi: servitul mesei, baita, imbracatul / dezbracatul, citirea unor carti etc..
Articol preluat si tradus de pe site-ul teachmetotalk.com